adresă nouă ;)
vezi ecsu.info.
scurt şi la obiect nu? ;))
sfârşit…
deci nu se mai poate, simt că sunt prea ignorant. vin în inboxul meu tone de newslettere despre biserica prigonită pe care de la o vreme le cam ignor. e drept, nu mă opreşte nimic să le citesc, dar simt că e prea puţin, vreau să fac mai mult…
drept care o să încep din nou să postez în româneşte articole despre biserica prigonită, dar asta nu înainte de a declara întrucâtva oficial că dualitatea blogului meu ia sfârşit. pe bune. adică de ce să amestec două conţinuturi într-unu’? deschid un blog nou şi postez acolo tot ce reuşesc în legătură cu biserica persecutată. mi-aş dori ca la respectivul blog să contribuie cel puţin încă doi-trei.
prin blogul de faţă mi-am dorit să aduc mai aproape de cititori ştirile despre biserica prigonită. deşi la început adoptasem ideea “traducere – publicare”, cu acordul surselor, mi-am spus la un moment dat, împins de o oarecare oboseală+comoditate, că şi simpla postare a aticolelor în engleză ar contribui la răspândirea ştirilor de acest gen.
îmi dau seama însă că dacă un vorbitor de limbă engleză vrea să afle ceva de felul ăsta are o duzină-ntreagă de websiteuri de profil la-ndemână, spre deosebire de un vorbitor de limbă română care nu ştie neapărat şi engleză. internetul românesc are un deficit semnificativ de aşa ceva, ceea ce nu mă surprinde…
aşadar, let there be persecutie.wordpress.com. anyone? :)
un mesaj eco
o mare realizare am realizat astăzi – am reuşit să duc la reciclat un total de vreo 10 kilograme de plastic, hârtie şi sticlă – yay! m-am bucurat enorm când cele trei tomberoane ecologice, verde, albastru şi galben, au fost plasate suficient de aproape de mine ca să mă motiveze să le hrănesc din când în când :d
haideţi să reciclăm care putem, cât putem, pentru un viitor un pic mai puţin negru pe pământu’ ăsta…
tomberoane ecologice de care sunt şi în iancului
început
lumina Ta, nu sunt, nu văd
cuvântul Tău, nu sunt, n-aud
doar Tu
.
m-ai făcut, sunt orb, lumina Ta
m-ai făcut, sunt surd, cuvântul Tău
şi eu în Tine
.
încep să văd, lumina Ta, încep să fiu
încep s-aud, cuvântul Tău, încep să fiu
pentru Tine
offline gmail
s-a-ntâmplat pe 27 ianuarie şi eu am descoperit abia azi (de fapt ieri) :D – în culisele laboratoarelor gmail s-a creat o altă mică minunăţie: începând cu data amintită, utilizatorii gmail îşi pot descărca toate emailurile local şi le pot accesa offline atunci când internetul joacă feste sau lipseşte cu desăvârşire (vorba lui Caţavencu) vizitând obişnuita adresă gmail.com (sau mail.google.com). o dată activată opţiunea “offline gmail”, sincronizarea începe cu cele mai recente emailuri, deci dacă conexiunea la internet s-a întrerupt (sau utilizatorul a închis browserul) înaintea finalizării sincronizării, va avea acces la ultimele n emailuri (în funcţie de stadiul la care ajunsese sincronizarea).
ce să zic, am întâmpinat “offline gmail” cu un salut pe măsură şi mi-am şi descărcat corespondenţa electronică din contul principal de gmail :D
puteţi citi mai multe în legătură cu “offline gmail” în anunţul oficial despre lansarea acestuia.
anunţ
am o rugăciune la toţi colegii mei de breaslă (care veniţi mâine la mecanică):
aduceţi şi voi mâine toate materialele pe care le aveţi de la geologie ca să “întregim” un set. if u all agree, o să fac mai multe copii cu un preţ minim şi vi le aduc luni (împreună cu originalele). so if you think this is a good idea, just bring ‘em tomorrow.
şi by the way, mecanica o avem de la 2, nu de la 3.
cheers! :D
despre mass-uri şi cauza lor
<pamflet>
am găsit undeva un comunicat legat de un virus care, după câte se pare, este cel ce produce mania mesajelor mass în utilizatorii yahoo messenger. în respectivul comunicat se menţiona că virusul acţionează în principal asupra memoriei gazdei, modificând cuvinte şi diverse combinaţii de caractere speciale cum ar fi smiley-urile folosite în mesageria instantă, după cum urmează:
înlocuieşte uneori “i” cu “y” şi “s” cu “z” (aceste inversii sunt cele mai frecvente dar sunt întâlnite şi altele)
dublează litere, cel mai frecvent ”o”, şi “s”
schimbă literele mici în litere mari şi/sau invers
adaugă paranteze în exces (la smiley-uri)
în comunicat se mai preciza că, în cazul în care gazda nu are obiceiul mass-urilor, virusul scrie în variabila “send_mass_messages” din memoria acestuia valoarea “1″. deasemenea, dacă gazda obişnuieşte să trimită mass-uri însă o face doar cu anumite condiţii, de exemplu doar când are strict nevoie sau doar după ce se asigură că mesajul mass este corect din punct de vedere ortografic, virusul modifică şi variabila ”conditioned_mass_messages”, anulând-o.
comunicatul specifica şi faptul că virusul se răspândeşte prin simpla citire a mesajelor mass create de utilizatori deja infecaţi fiind deci recomandată ocolirea acestora pe cât posibil. un antidot care să funcţioneze în 100% din cazuri nu s-a descoperit până în prezent, însă s-a putut observa că virusul afectează cu precădere utilizatorii care nu petrec un timp semnificativ citind altceva în afară de mesaje mass sau replici ale utilizatorilor infectaţi.
dacă vrei să ajuţi la izolarea/anihilarea acestui virus, dă aceste informaţii mai departe, păstrând atât tag-ul care deschide şi închide articolul, cât şi menţiunea:
“(c) teo constantinescu – theosdoron.wordpress.com/2009/01/06/2/
folosit cu permisiune”
haideţi să luptăm cu toţii pentru o lume mai bună!
</pamflet>
#1
Without GOD, our week would be: Sinday, Mournday, Tearsday, Wasteday, Thirstday, Fightday & Shatterday.
CompassionArt (sau ce legătură este între artă şi sărăcie)
ştiţi probabil deja despre faptul că delirious? şi-au propus ca undeva la sfârşitul lui 2009 să “ia o pauză de la a cânta/înregistra ca formaţie” – aşa s-au exprimat în anunţul oficial postat pe saitul lor. tot acolo ne spun ei şi motivul:
Ceea ce a declanşat decizia noastră a fost o rugăminte venită din partea lui Martin de a-l lăsa să plece din formaţie pentru a se concentra asupra unor proiecte noi, inclusiv asupra CompassionArt, şi pentru a petrece mai mult timp acasă cu Anna şi copiii lui. Am onorat bineînţeles această rugăminte şi am hotărât împreună că acum este timpul să încheiem acest capitol al vieţilor noastre.
Martin Smith povesteşte cum în ultimii ani a avut ocazia să vadă personal ce înseamnă sărăcia călătorind în unele din cele mai mizere părţi ale lumii. impactul puternic pe care această experienţă a produs-o asupra lui este ceea ce l-a determinat să-şi promită că nu va rămâne nepăsător. descriind viziunea CompassionArt, Martin scrie:
Ce altceva mai bun puteam să fac decât să le spun despre asta prietenilor mei şi să le cer să facem ceva împreună? Să fim nişte oameni care pot să facă o schimbare, nu unii care să cânte doar despre ea.
cum muzica era cea ce ştiau să facă cel mai bine, au transformat-o într-o unealtă prin care puteau să-i ajute pe cei săraci. aşa s-a născut CompassionArt, care în prezent reuneşte 13 compozitori şi interpreţi creştini binecunoscuţi: Michael W Smith, Darlene Zschech, Chris Tomlin, Matt and Beth Redman, Tim Hughes, Paul Baloche, Israel Houghton, Graham Kendrick, Steven Curtis-Chapman, Andy Park, Stu Garrard şi Martin Smith. aceştia au înregistrat împreună la începutul anului un album complet nou, toate fondurile obţinute din vânzări şi drepturi de autor finanţând acum diverse proiecte caritabile. acesta e mecanismul CompassionArt. o legătură între artă şi sărăcie.
.
aflând despre toate acestea, înţeleg acum mai bine decizia lui Martin Smith de a se “rupe”, chiar cu preţul destrămării ei complete, de ceea ce încă mai este delirious?. tocmai asta mă pune pe gânduri, hotărârea lui de a renunţa la ceea ce atâţia alţii îmbrăţişează cu lăcomie – confortul adus de un renume în lumea muzicală şi a artei în general.
se vede că Dumnezeu încă mai lucrează în oameni…
.
până una alta, nu rataţi concertul delirious? de pe 20 decembrie din Bucureşti, Sala Polivalentă. pentru alte detalii daţi o tură prin connectworship.ro.
.
EDIT (10.02.09):
în timp ce toată chestia cu compassionart e de apreciat, ţin să menţionez (tocmai acum pentru că uitasem complet de articolul ăsta) că mult aşteptatul concert delirious m-a cam dezamăgit. Dumnezeu să-i binecuvinteze însă şi să facă voia Lui prin ei. amin!
aentropic
pe trotuar, undeva la margine… sub o maşină… la oglinda unei alte maşini… sus, la cel mai apropiat stâlp de iluminat… într-un copac… din nou pe asfalt… o buclă largă şi… ah, am ajuns la capăt. mda… una nefolosită. lângă ea, alte câteva dezafectate (cel puţin temporar).
*epilog*
ne-am legat până-n dinţi cu reţele de net care mai de care mai rapide, însă un fenomen interesant are loc în ultimul timp, cel puţin pe mihai bravu şi ştefan cel mare (+ intersecţiile aferente; probabil mai sunt şi altele, dar numai despre acestea pot depune mărturie): “pânza de fibră” sau “minunatele aventuri ale internetului în bucureşti”. draga şi ieftina (ba’ deseori gratuita) opţiune de a spânzura ţevile informatice la 3-4 metri ‘nălţime îşi arată colţii acum, când stâlpii de beton sunt înlocuiţi. s-ar zice că diverşii provideri efectiv s-au speriat şi le-au lăsat baltă. au început săptămâna asta să vină unu’ câte unu’ şi să-şi panseze rănitele (acum au stat). ţeava s-a mai răsfirat însă (surpriză!) stă totuşi grămadă peste intersecţia iancului (şi alte câteva surori).
eh, trăim în românia, bucureşti, şi… ce legătură are? (avea fibră da’ s-a-ntrerupt)
RM
republica moldova. regiune militară. a, nu, retardat mental. sau rezistenţă magnetică?
nici una din cele de mai sus. e coloana vertebrală a inginerilor constructori – rezistenţa materialelor:
dacă rezistă, rezistă, dacă nu, se rupe…
şi cum spuneam, e ăz simpăl ăz dat (transcrierea fonetică nu-mi aparţine). nu ştiu, prin urmare, de ce unii scuipă-n sân când aud de ea. cred că-i un soi de superstiţie… merită cercetat… da, da, am să cercetez!
leave a comment